Proza pe care o scrie este ca o apă calmă și caldă din care se înalță vapori ce ascund suprafețe întinse, este una a adîncimilor și ale profunzimilor care se lasă greu percepute și înțelese dacă nu sînt căutate bine izvoarele care le alimentează debitul și temperatura. Fiecare poveste evită vîltoarea și se instalează în nișele clipocitoare ale tiparelor care te invită să pășești în cadrele lor, care te absorb încă de la început și te țin prins în această stare lichidă acaparatoare, care invită permanent la scufundare, la înțelegerea acestui proces care este urmat firesc de toți pașii care conduc spre scoaterea, spre așezarea în și spre cunoașterea acestor profunzimi.
