în revista STEAUA

Chiar dacă limba, în cazul lui Celan, rămîne nepierită sau nepierdută, aceasta va fi mereu separată de o geografie specifică. Plasat în afara spațiului german (trăiește o perioadă la București și Viena, iar apoi se stabilește la Paris) și scriind într-o limbă germană dezrădăcinată, Celan reflectă în scriitura sa, asemenea Hertei Müller, un spațiu inedit, recreat de limbaj și ivit din nevoia acută de a-l configura, utiliza și adapta la modalități și contexte preponderent incompatibile. (…) În cazul lui Celan, poezia reimaginează astfel granița fină dintre capacitatea limbajului de a reproduce imagini ale violenței/ traumei și forța regeneratoare, de rezistență a acestuia.