Subliniez cuvîntul umanitate, pentru că despre asta este vorba în Ioșca, o poveste fără început și fără sfîrșit despre viață și om. Lumea, ca și discursul, nu este văzută liniar, ci ramificat și în multe straturi, senzația de autentic rezidînd tocmai din complexitate scenică și predilecția spre nuanțare pînă la disoluție. Practic, Fulaș despică mereu firul în patru, în șaisprezece, în treizeci și doi pînă epuizează subiectul, fără a-și epuiza însă și cititorul.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri