în Suplimentul de cultură, nr. 729

Cîntecul a apărut pe nepusă ma­să, acum trei-patru ani, sub forma unui fișier Word în care vărsam din cînd în cînd amintiri din copilăria și adolescența mea cons­tănțeană. Scriam acolo rar, relaxat și habar nu aveam că puzderia acea de rememorări nostalgice va căpăta o direcție. (…) Cartea mi se dezvăluia din ce în ce mai clar și părea să respecte rețeta corectă a unui bildungsroman. Însă uitasem complet că persoana întîi mă epuizează, așa că m-am trezit după jumătate de an cu jumătate de carte în care începea să se simtă gîfîiala. (…) Așa că am schimbat perspectiva narativă. Am reluat totul de la zero și am rescris cartea folosind un narator omniscient subiectiv.