Ce construiesc eseurile din Lumea incertă a cotidianului? În primul rînd, o „arheologie“ a imaginilor artistice, un tip de analiză înțeleasă în sensul lui Foucault, adică nu ca formalizare sau exegeză, ci ca pluralitate a imaginilor (create în literatură, pictură, sculptură, teatru, film) care depun mărturie în societatea recentă despre ceea ce este cu putință să vorbim și care răspund în mod variat la întrebarea Cum este cu putință să trăim? Și, aș adăuga, în cîte și în ce moduri se pot figura, vizual și textual, răspunsurile la această întrebare. Nu o istorie, de tipul celei construite de istoria artei sau de istoria literaturii, ci o analiză a unei „arhive“ de imagini.
