(…) nu e nimic frumos să deschizi cu o moarte, ba chiar citisem undeva că atunci cînd deschizi cu morți și sînge îndepărtezi cititorul, îi dai anxietate. Sincer, nu așa începea povestea lui Arhip într-o variantă intermediară, dar mi s-a părut că moartea ciobănașului nu poate fi amînată și ascunsă prin text aiurea. E un lucru sigur, nu avea sens să o pun în altă parte. Asta trebuia să investighez de altfel. Am procedat ca într-un roman polițist. Dar mai poetic.
