Forţa romanului Hipodrom (Editura Polirom, 2020) stă tocmai în onestitatea scriiturii care nu-și poate permite să pervertească viaţa, să-i negocieze nuanţele, să-i fardeze înţelesurile, oricît de maculate ar fi ele. Destinul unei cărţi rămîne acela de a dezbrăca, uneori fără pietate, viaţa. Uitatul pe gaura cheii e ticăloșie. De-a dreptul. În minciună nu poţi trăi nici atunci cînd scrii, chiar dacă ficţiunea îţi cere închipuiri. (…) Fascinaţia romanului Hipodrom vine tocmai din libertatea nedisimulată de a trăi. Accidentalul, penibilul, slăbiciunea nu sînt excluse din realitate. Dimpotrivă, toate aceste „cusururi“ o validează, o fac veridică, spumoasă şi pofticios de urmat.
