Enciclopedia imaginarului ar trebui văzută atît prin prisma gîndirii religioase, cît și prin prisma gîndirii filozofice, ca o expresie a căutării constante a omului spre atingerea transcendentului și a transcenderii și, implicit, ca o formă de transcendere, de accesare a adevărului. Enciclopedia ne poate conduce la identificarea acestor epifanii, arătări ale adevărului, care să creeze și unitate, și dialog, care să creeze recunoașterea reciprocă a formelor de creație ca epifanii identitare ce nu separă, care mai degrabă creează posibilitatea unirii noastre în același înțeles al cuvîntului.