în Suplimentul de cultură, nr. 722

Nu e nimic autobiografic în carte. Cine o citește căutînd dîre ale unei realități pe care crede că o recunoaște e, o spun fără menajamente, un cititor (sub)mediocru. E posibil ca uneori să mă fi folosit de unele reminiscențe ale memoriei, dar arbitrar, nu am făcut copii după natură. Personajul principal, Dinu Zărnescu, deși e profesor universitar, mi-e nu doar străin, ci profund antipatic, l-aș disprețui dacă ne-am întîlni vreodată. Prea îi ies toate, prea se zbate într-un soi de paradis erotic și se crede o victimă. Un superficial, un imatur, un alintat. Am vrut să-l omor cu brutalitate, dar mi s-a părut prea puțin. L-am trimis în lume, l-am părăsit în miș­care. Ducă-se!