în Revista 22

(…) scrisul catedralic, de mare vigoare, subtilitate și limpezime al lui Teodor Baconschi, abundența (ideatică, dublată de o stilistică rafinată) este (și ce bine că este așa!) o notă inevitabilă în contabilitatea tematică a cărții. Iată, foarte selectiv, dar (sînt convins) reprezentativ pentru economia acestui volum, relevant pentru extraordinarul „evantai” conceptual și ideatic, eseurile merg de la „modernitatea formulei practicate” de La Rochefoucauld (maxima e minima), pînă la voluptatea dorită în raport cu o carte despre care nu am spune că ar intra prea ușor în orizontul actual al preocupărilor unui gînditor de anvergura dlui Baconschi, „1001 de nopți” („pentru că lectura tihnită a unei asemenea opere e psihologic sinonimă cu răgazul acela fertil, fără capăt, spre care tindem zadarnic toată viața”).