Acest roman de moravuri ușoare, tradus excelent de Mădălina Ghiu, are pentru cititorul de azi o patină de nostalgie după acele vremuri în care lumea se mai scandaliza pentru chestii care azi ar părea cît se poate de normale, chiar simpatice. (…) Croit după calapod clasic, Cele patru colțuri ale inimii n-are nici o legătură cu discuțiile despre credibilitatea autorului de hîrtie ce anatemizau vocea autorului care le știe pe toate. Sagan povestește ca o elevă silitoare a lui Balzac, dar fără să se întindă cu descrierea personajelor.
