Noutatea este că, pentru prima oară în romanele sale, în Femeia de marțipan apare o dimensiune magică, miraculoasă, fantastică, care nu îți sare în ochi, care se insinuează prin mici evenimente inexplicabile la modul realist. (…) adaug numai că personajele, principale secundare și episodice, sînt perfect construite, iar ochiul, urechea și celelalte simțuri ale autorului surprind lumile evocate cu un talent rar. La Viena, Amsterdam și alte cîteva locuri s-a întîmplat să fi călătorit și eu. Citind romanul lui Radu, am avut senzația că sînt iarăși acolo…
