Deși oarecum previzibile, întîmplările sînt susținute de o scriitură care creează iluzia arhaicității, capabilă să transporte cititorul în secolul al XVII-lea și în curioasele sale forme de cultură. Naratorul stăpînește perfect mentalitățile și năravurile personajelor sale, fie ele moldovenești sau din spațiile adiacente, instrumentînd maxime și descrieri amănunțite pentru a familiariza cititorul cu Moldova de la „finele Evului Mediu”. El nu rămîne neutru în surprinderea situațiilor, ci le potențează prin expresii bine mînuite sau prin „vorbe din popor” cu puternic caracter rezumativ. (…)
Scrisul lui Amariei are darul de a te răpi cu ușurință. Stilul pseudoarhaic, umoristic, transformă Zilele noastre mărunte într-una din mesele copioase descrise cu amănunt și pasiune de prozator.
