„Maia, din Hotel Universal, revine și în acest roman al Simonei Sora. Cele două părți care îl alcătuiesc ar putea fi citite în orice ordine: în ambele protagonista apare ca martoră a unui mediu pe care încearcă, prin candoarea, dar și prin revolta ei interioară, să-l înțeleagă (o dată ca instrumentistă într-un spital din Deva, în comunismul anilor ’80, iar mai apoi ca infirmieră într-un azil de bătr ni din Elveția, după ’89). Simona Sora mizează pe simetria celor două componente: oric t de opuse ar fi aceste <>, concluzia la care ajunge Maia este că se află permanent prinsă între compromisuri, iar singura cale de supraviețuire vine odată cu z mbetul din <>. Pendul nd între trecut și prezent, între realitate și ficțiunile pe care și le construiește pentru a-și alimenta iluziile, Maia răm ne un personaj credibil și puternic construit. Totodată, Simona Sora reușește să sondeze din plin dimensiunea corporală prin plasarea acțiunii în spațiul spitalului, un adevărat teatru al relațiilor de putere, al abuzurilor și al compromisurilor”.
