„...o frază, una singură, după atîta construcție, și ai dinamitat tot romanul, l-ai încărcat cu sensuri, m-ai forțat să o citesc și răscitesc, completată de celelalte două fraze care îi urmează. Nu mi-a venit să cred, am fost înmărmurită pur și simplu cîteva secunde, apoi, îți mărturisesc, am rîs. [...] am rîs pentru că mi-am dat seama că mă păcăliseşi, în stilul tău specific, că am picat în capcane, n-am văzut cîrligele în text, n-am bănuit deznodămîntul, am fost o cititoare inocentă. după atîtea și atîtea, cînd pot vedea încotro se duce un autor într-o carte, pot calcula variantele pe care le are, pot prevedea lucruri, aici am fost oarbă. Complet oarbă. Mi se pare incredibil!” (Eli Bădică)
„Singur Bastian, însă, cred că este în întregimea lui expresia extinsă, globală a sentimentului vinovăției. Dacă ne-am propune o interpretare psihanalitică, dacă chiar am risca-o, am putea încadra cu ușurință semnificația lui în triada Melaniei Klein: iubire-vinovăție-reparație. N-o s-o fac eu. Nu-i treaba mea. Eu am scris povestea.” (Dora Pavel)
