în revista APOSTROF, nr. 11

Personajele celor trei naraţiuni sînt surprinse în această semnificativă trecere la modul duios. (…) Cuvîntul îşi are originea în latinescul doliosus, dureros. (Reţinem că în două dintre nuvele personajele se numesc Emil, care semnifică, după un dicţionar onomastic, duios şi blînd). Trecerea în care sînt surprinse personajele lui D.R. Popescu presupune în această situaţie un amestec de emoţie şi de afecţiune ce nu exclude însă jalea şi tristeţea, echilibrate, fără a depăşi limitele firescului omenesc. Personajele nu sînt în fond tragice (Vladimir Streinu remarca în nuvela Duios Anastasia trecea motivul Antigonei, cu toate semnificaţiile acestuia), dar, în contextul unei realităţi moderne, marcate de istorie, ele dau replică gesturilor tragice.