în Suplimentul de cultură, nr. 711

Recunoștință nu este un ro­man care să-i dea bătăi de cap cititorului. Nu are multe personaje și nu face multe salturi în timp, dar memoria este o componentă importantă a narațiunii, este un roman cu șanse mari să rămînă pe raftul cu cărțile preferate al celor care îl vor citi. Incontestabil, reușita sa principală este o mai bună conștientizare a ceea ce pierdem odată cu înaintarea în vîrstă. Și, pe lîngă acest aspect, ar mai fi importanța covîrșitoare a cuvintelor (din nou, „Fără limbaj, ce mai rămîne?“) și a modului în care spunem mulțumesc. 

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri