Manasteinn este un roman care are multe componente, multe feluri de a-l categorisi, multe subiecte pe care le tratează. Unii l-ar putea considera un roman despre istoria Islandei sau despre istoria cinematografiei, alții că este o carte care tratează homosexualitatea, promiscuitatea sau sărăcia. Eu îl consider mai degrabă o carte sinceră, scrisă în 2013 și tocmai de aceea atît de bună: pentru că ne înfățișează realitățile unei pandemii foarte dure, catastrofale, fără să știe că urmează o alta la fel de dificilă. În plus, vine cu cel puțin un mesaj foarte puternic: oamenii cei mai buni, oamenii dezinteresați nu sînt mereu asemenea noastră, așa că nu trebuie să judecăm o persoană în funcție de convingerile sale de orice fel, ci după felul în care se comportă în societate, la greu; acel om vă poate salva.
