O bijuterie de roman, care se citește în cîte moduri/registre are chef cititorul. Dacă vrea să ia toate cele scrise de Lucian Dan Teodorovici ca fiind parte a unei povestiri, e foarte bine. Dacă vrea să ia excursul scriitorului ca o introducere în universul spectacular al unui artist, iarăși este foarte bine. Dacă vrea să ia romanul ca pretext de meditații serioase pe marginea unor subiecte care aproape că au dat lumea contemporană peste cap, ei bine, se poate și așa. (…) Fiecare pagină din Mustața lui Dalí și alte culori invită la reflecție, la răgaz și la contemplare. Iată de ce, atunci cînd scriitorul ne spune că „ar cam fi timpul să încheiem”, rămînem oarecum mirați: ce să încheiem? Dar de ce să încheiem și să nu mergem mai departe?
