Inserturile personale, autobiografice, sînt cele mai interesante din carte și credem că este pentru prima oară cînd Tesson recurge la ele în cărțile sale de aventură și căutare. După trei săptămîni de stat la pîndă, de trăit în cort, chiar dacă temperaturile erau crunte, în afara confortului pe care ni-l garantează civilizația umană în momentul de față, Tesson face un elogiu răbdării, opusă complet dinamicii lumii actuale, cînd totul are loc la un click distanță, pentru a prelua un truism publicitar enervant: „Răbdarea este o virtute supremă, cea mai elegantă și cea mai uitată. Ea ne ajută să iubim lumea înainte de a avea pretenția să o transformăm. Ne invită să ne așezăm în fața scenei și să ne bucurăm de spectacol, fie acesta și un foșnet de frunză. Răbdarea este reverența omului în fața a tot ce i s-a dat”.
