în Suplimentul de cultură, nr. 707

(…) există un iz de melancolie în aceas­tă poveste care, în ciuda faptului că poate părea tristă, în fapt este mai degrabă optimistă. Mi-a plăcut cum a reușit Kawakami să îi apropie lent pe cei doi și să explice sentimentele lui Tsukiko, care este nu mai puțin surprinsă de gîndurile sale decît cititorul romanului. „Dacă le lași să umble libere noaptea, gîndurile se umflă peste măsură“, constată Tsukiko, pe care sensei o aduce din ce în ce mai aproape, ușor, cît să nu se sperie nici el și nici ea, cît să nu se strice acest fel de dragoste mai puțin obișnuit.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri