Zilele noastre mărunte, deşi începe cu accent pe englezul poposit în Moldova, devine o mixtură de poveşti locale amuzante, în care scriitorul a dovedit cît de atent s-a aplecat asupra studiului perioadei despre care narează. Cezar Amariei are stofă de povestitor pe spaţii mici şi ştie să fie atent la replici şi la ce se poate spune între ele. De aici, însă, lipseşte un element care i-ar fi făcut debutul în proză şi mai bun. El ţine de omogenitatea poveştii şi de capacitatea de a stoarce totul din personajele sale.
