Personajul lui Teodorovici nu traieste pentru ca nu poate trai. Cel putin, nu live, de vreme ce adevaratele puncte de criza sint resimtite de protagonist cu o placiditate absoluta; in schimb, experientele imaginare (amintiri si reverii) sint consumate cu o frenezie cvasi-patologica. Nu e niciun paradox aici: constiinta personajului e imuna la prezent tocmai pentru ca spatiul sau a devenit un cimp de lupta intre trecut si viitor. Eroul, un original <>, suporta impasibil socurile existentei deoarece adevaratul sau capital afectiv se afla concentrat in seifuri indepartate: inghite rusinea si infidelitatile curente, dar se infioara amintindu-si de bataile primite in copilarie sau se extaziaza la gindul fericirii casnice. Mai mult, transferul imaginar e atit de puternic, incit ajunge sa domine prezentul: cum altfel sa ne explicam ca, aflat in fata unei fete goale, ipochimenul se apuca sa-si faca cruce, amintindu-si de momentele copilariei in care saruta icoanele?
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
