în Rom nia literară, nr. 37

Viața din Rusia de altădată (dar nu o cronică a amintirilor din copilărie nabokoviene, ci teme relevante pentru lumea care mai trăia în așteptarea mîntuirii prin iubire) dau o greutate anume traducerii în limba rom nă a acestui volum în care mulți cititori vor recunoaște tipare cunoscute și pe meleagurile noastre. (…) Fulgerările vizuale din Vorbește, memorie se citesc cu atît mai bine în legătură cu alte reușite ale traducerilor nabokoviene, despre care am scris la vremea lor în paginile Rom niei literare (de exemplu, Foc palid)), dar mai ales în legătură cu Ochiul: povestea „ochiului“ unui exilat rus la Berlin, care, după o încercare de sinucidere (datorată unui amor) se consideră mort, trăind doar prin contemplările și amintirile celor din afară.