Tobă de carte, Valeriu Gherghel nu face paradă de erudiție, ci pune întrebări și ridică probleme, cu o inocență bine jucată. Într-un loc îl corectează, cu satisfacție, pe Noica, pretinzînd că face „doar o rectificare minoră”. Altundeva sînt sancționate erori impardonabile, cum ar fi confuzia între nominativ și ablativ, între „scatologic” și „eschatologic”, între Spinoza și Leibnitz sau între Swift și Defoe. Nici acum nu abandonează masca modestiei, pretinzînd a căuta „pete în soare”.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri