în revista Apostrof, nr. 8

Textul fundamental e aici, desigur, Meridianul, dar i se asociază şi alte intervenţii şi reflecţii despre scrisul liric, care completează într-un concentrat mozaic meditaţiile lui Celan asupra poeziei. (…) Oricum, chiar fără multe subtilităţi filosofice, textul cu multe note parabolice din Meridian-ul lui Paul Celan propune o foarte importantă reevaluare a modernismului înalt, prin exigenţa de a resitua discursul concentrat-transfigurator, cu mize majore asupra „artei“ combinatorii, cu intervenţii accentuat personale asupra cuvîntului, a limbii poetice şlefuite în spaţiul modernist german al epocii, care instituie efectiv textul poetic ca realitate verbală, vorbind în numele său propriu, dar purtătoare, totodată, a acelei „memorii a tuturor datelor noastre“.