în revista Orizont, nr. 8

Într-o alegere originală, Andrei Crăciun optează pentru ficționalizarea parțială a unor episoade din finalul vieții lui Cioran și, mai ales, a impactului pe care acesta l-a lăsat atît în rîndul apropriaților, cît și al celor ce și-au văzut destinul atins, într-un fel sau altul, de spiritul cioranian. (…) Astfel, demersul lui Andrei Crăciun e dual: pe de o parte, revelarea omului Cioran, pe de alta – decorticarea modelului filosofic cioranian, mai ales pentru cei care găsesc în Cioran. Ultimul om liber șansa unei întîlniri. Căci volumul de față este, în bună măsură, despre șansa unor întîlniri ce au lăsat urme adînci în cazul celor care l-au cunoscut pe Emil Cioran.