pe catavencii.ro

Prideaux nu-i plînge nici un moment de milă personajului ei, nici nu umblă să-l scoată basma curată cînd greșește, ceea ce lui Nietzsche i se întîmplă des, dar are, cum se zice mai nou, o atitudine discret empatică față de el. Îl analizează cu pătrunzător talent, încît nu se pierde în amănunte, și – operațiune mai delicată! – știe să-i aducă ideile pe înțelesul tuturor, fără să le vulgarizeze și înșirîndu-le suplu pe firul narațiunii, adică fără respectabilele burți „teoretice“ care mai apar prin monografii. Deși excelentă, cartea asta nu se citește tocmai ușor: e totuși vorba aici despre un personaj și un autor atît de complicat, care a schimbat gîndirea lumii, încît și azi „omul dinamită“ stîrnește dispute explozive printre cunoscători.