Cel de al doilea roman evocator al Simonei Antonescu, publicat tot la Polirom, Ultima cruciadă (2019), este o întoarcere într-o istorie și mai veche, cea din secolul al XV-lea. E un studiat mod de a da limbile ceasului înapoi ca să înțelegi trecutul unei întregi colectivități etnice reduse la minorat, ca drepturi, deși era veche, neagresivă și majoritar trăitoare în Transilvania. Ni se oferă, cu subtilitate, ca intenție motivantă a discursului cărții, o anamneză utilă celor de astăzi, care pot cunoaște istoria prin literatură. Romanul întreg, ca poveste de ascultat înțelegător, e o creație, fabulează mult, îmbrăcînd cu rost osatura unor sporadice date documentar confirmate. (…) Este o carte de citit și pentru scriitura irigată poetic, afectivă fără să fie patetică în maniera de a îngîna istoria.
