Alexandru Potcoavă a scris o carte ușor stranie – dacă ne raportăm la proza scrisă în ultimii treizeci de ani. De ce? Pentru că acest roman s-a născut în urma unor laborioase cercetări, documentîndu-se din cărți, din periodicele vremii, din arhivele mai multor familii, arhivele Statului etc. Nu știu în ce măsură această scriere are și o componentă ficțională. Mă gîndesc că are, pentru că altfel autorului i-ar fi fost foarte greu să unească între ele istoriile adevărate. Nu mai vorbesc despre faptul că selecția în sine a unor întîmplări presupune un anumit grad de ficționalitate, chiar dacă acesta nu este vizibil pentru cititori. Romanul nu are un aspect fragmentar, deși unele părți par a avea o anumită independență, dar ele nu-și ating potențialul decît prin complinire cu altele. Doar așa devine posibilă reconstituirea unei existențe supusă unor mari încercări, moartea fiind ea însăși un personaj care-l însoțește peste tot ca o umbră.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
