Atent, lucid, profund, coerent, fizicianul italian face notații zilnice, citește ziarele, se informează și mai ales încearcă să treacă prin filtrul propriu informațiile pe care le primește din diverse surse. Intenția de a scrie despre ceea ce se întîmplă „în vremea contaminării” se justifică prin încercarea uneori disperată de a scăpa de teamă. Iar un om de știință scapă de teamă încercînd să înțeleagă evenimentele. În acest sens, cartea este și un fel de „manual de supraviețuire” pentru orice intelectual, a cărei reacție firească este de a se apăra de necunoscut, încercînd să transforme geometric și matematic, uneori literar sau artistic (după caz) lumea în care trăiește. (…)
Lucrarea este deci o încercare de a te comporta rațional în fața iraționalului indus de boală. Iar rațiunea creează anticorpii necesari civilizației noastre pentru a cîștiga bătălia cu un virus minuscul, aproape invizibil. Imunizarea prin cultură, prin informație și, nu în ultimul rînd, prin exercițiul hermeneuticii – este în fond miza oricărei meditații personale sistematice asupra crizei actuale. De aici importanța oricărei lucrări despre pandemie și, implicit, a celei pe care o prezint în rîndurile de față.
