Dan Lungu este deja un scriitor matur, exersat in toate genurile literare. Scrie o proza scurta extraordinara. Nervoasa, percutanta, diversa, se citeste pe nerasuflate. Este vreun secret la mijloc? Nu: este vorba despre o proza caragialesca, orala, de observatie sociala, umoristica, dar aratind de fiecare data si reversul medaliei, tristetea, deziluzia, tragedia cotidiana. Este, poate, genul de proza care nu se uzeaza, nu se demodeaza niciodata, precum un clasic al stilurilor literare, care garanteaza intotdeauna cititorii, dar care, in schimb, nu este la indemina oricui.Baieti de gasca are cel putin doua merite importante: pe de o parte, resuscitarea oralitatii, cu punerea in miscare a tuturor registrelor lingvistice, iar pe de alta, resuscitarea autenticismului optzecist, prin tematizarea raportului realitate-fictiune.