Geograf la origine, actual cronicar de carte la Lire, Tesson relatează în Leopardul zăpezilor etapele și detaliile adaptării la disciplina cerută de „vînarea” fotografică – chasseur d’images fiind Vincent Munier, unul dintre cei mai cunoscuți fotografi francezi – a unuia dintre cele mai eluzive animale ale planetei, leopardul de pe platourile tibetane. Tesson nu a făcut altceva decît să răspundă invitației lui Munier, adevăratul lider al expediției. De altfel, Tesson a reușit în paginile acestea să îl facă pe cititor să se întrebe cine este cu adevărat personajul, leopardul sau fotograful acestuia? (…)
Călătoria, așteptarea, observarea nu sînt altceva decît etape într-o transformare previzibilă, anunțată nu de puține ori de Tesson. De altfel, toată narațiunea este un șir de lecții. Din care prima sună în felul următor: „animalele se ivesc fără semne prevestitoare și dispar imediat fără speranța că le-ai mai putea regăsi“. Această felină capătă dimensiuni fabuloase și mitice grație perspectivelor culturale și credințelor religioase invocate de un autor care le ia mereu în considerare, ele susținînd povestea ca o armătură elastică, dar în același timp inexpugnabilă.
