Fane participă la repetițiile unor amici într-un subsol sordid, apoi, ca aventură a vieții, asistă la o înregistrare la Radio. Acolo îl cunoaște pe adevăratul erou al romanului, Paul, student în anul înt i la Filozofie, baterist, instrumentist adevărat, posesor, dacă se poate imagina așa ceva, al unor tobe din Republica Democrată Germania […]. Despre Paul, scrisul continuu reținut, continuu bărbătesc-nesentimental, al lui Cătălin Partenie nu ne spune mai nimic la modul direct. Toată viața interioară, tot ce e esențial nu se expune. Eventual se deduce. Totul se derulează pe o suprafață întinsă, de notație pură, cu un fel de inocență scriitoricească înșelătoare. În schimb, lumea de ieri apare în toată splendoarea, o regăsiți pe fiecare pagină a romanului, în caz că ați uitat-o, într-o proză lipsită de îngroșări. […] Ceea ce părea că se epuizează într-o diaporamă a vieții noastre comic triste se precipită în zilele revoluției spre un final imprevizibil.
