pe optmotive.ro, nr. 8

Savoarea romanului este dată de stilul inconfundabil al scriitoarei. Narațiunea ia forma trăirilor interioare ale omului din timpul unei călătorii. Nu e importantă liniaritatea acesteia, ci ritmul poveștii, care nu e constant nici el: uneori dinamic, optimist, alteori, oscilant sau stins ca istoria zonei din care se trage scriitoarea. Nesiguranța se perpetuează în relația naratoare-cititor într-o notă ludică, privind importanța unui personaj sau a altuia.

Complex, în esența sa, romanul fascinează prin sensibilitatea și forța sa. Curajoasele idei despre marginalitate, jocul perpetuu, lipsa liniarității ritmice și psihologice, sentimentul nesiguranței, dar și oscilația construcție-deconstrucție sau neîncrederea în narator dinamizează conținutul, îl scot dintr-o stare de monotonie romantică și îl adaptează actualității contemporane. Călătoria oamenilor cărții este un roman al contrastelor care se atrag, al marginilor, dar și al integrării, al limitelor, dar și al libertății, un roman ce trăiește dincolo de spațiu, în propria psihologie saturniană care ne face să existăm intens,„împărțind realitatea cu tot felul de instrumente născocite în bucățele mici, care (Ce noroc!) ni se prefiră printre degete”...