în revista 22

Bogdan Suceavă nu se plînge nicio clipă de ceva, doar ne spune povestea lui. Face însă nişte observaţii care par foarte juste, referitoare la soarta emigrantului, pornind de la locul de baştină, care îl împinge pe un tînăr studios şi ambiţios să îşi caute locul aiurea: “Eu sînt agresorul. Eu sînt cel ce vine dintr-o parte de lume şi-şi caută loc în altă parte de lume. Acesta este un mare act de agresiune. Emigrantul e întotdeauna cel care agresează.” (…)

Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi este un bildungsroman la vîrsta adultă şi este şi o confesiune tulburătoare. Autorul petrece şase ani din viaţă pentru un anume doctorat, studiind cu o asemenea concentrare şi dedicaţie încît ne duce cu gîndul la eroi literari de demult, care îşi făuresc propriul destin cu o forţă cumva supranaturală.