pe catavencii.ro

În Oran, oraș al vieții banale, încep să moară șobolanii. Ce mare lucru, cred autoritățile. După șobolani e rîndul pisicilor și al cîinilor și de-abia după aceea molima se răspîndește printre bipezi. Măsuri de carantină! Nu se mai intră și nu se mai iese din oraș. Așa începe această poveste cu mai multe personaje despre izolare la vremuri de cumpănă.

Aici, existențialistul Camus procedează cam la fel ca autorii realismului clasic francez. E mai degrabă balzacian decît modernist: construiește personaje tipice, într-un roman în care însă nu-și îngăduie, ca Balzac, să le prezinte de-a fir a păr, ci le decupează pe scurt în atitudinile lor caracteristice. Și pentru asta folosește ca voce a romanului un jurnalist care face economie și de cuvinte, și de figuri de stil, într-un stil aproape alb, care face ca romanul să nu fi îmbătrînit, nici după mai mult de șaizeci de ani de la apariție. Ca și autorul său, care a căzut victima unui stupid accident de automobil, cînd n-avea decît 47 de ani. La 44, Camus devenise cel mai tînăr premiat cu Nobelul pentru literatură.

Dacă ați citit Ciuma, recitiți romanul la vremuri de coronavirus, iar dacă nu l-ați citit, încercați acum.