în revista Convorbiri literare

Cartea lui Jacques Verger se citeşte uşor, nefiind încărcată cu note şi explicaţii savante. Cu toate acestea, este un instrument util celui care doreşte să cunoască contextul în care s-au născut aceste instituţii de cultură. În termenii profesorului francez, „cea mai mare originalitate a universităţilor medievale o constituie probabil faptul că au depus un efort imens pentru a face cultura (să spunem: anumite ramuri ale culturii) să treacă de la nivelul plăcerii de a studia (şi al rugăciunii) în domeniul muncii” (p. 225). Aşadar, dintr-o pasiune s-a făcut o profesie. Universitarii au devenit nişte profesionişti. Au început să se numească filosofi, teologi şi în multe alte feluri…