Cartea lui Jacques Verger se citeşte uşor, nefiind încărcată cu note şi explicaţii savante. Cu toate acestea, este un instrument util celui care doreşte să cunoască contextul în care s-au născut aceste instituţii de cultură. În termenii profesorului francez, „cea mai mare originalitate a universităţilor medievale o constituie probabil faptul că au depus un efort imens pentru a face cultura (să spunem: anumite ramuri ale culturii) să treacă de la nivelul plăcerii de a studia (şi al rugăciunii) în domeniul muncii” (p. 225). Aşadar, dintr-o pasiune s-a făcut o profesie. Universitarii au devenit nişte profesionişti. Au început să se numească filosofi, teologi şi în multe alte feluri…

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri