în revista Convorbiri literare

Neculai Amălinei porneşte de la ideea că „traduceri eronate au dus de multe ori la înţelegerea greşită a conceptelor” lui Musashi. Dincolo de succesul în media, nu au adus „dezvăluirea adevăratei sale identităţi”, cumva asemănător cu „cazul” altui „kensei”, Tsukahara Bokuden (1489-1571). Despre Bokuden sînt puţine informaţii. Despre Musashi sînt „din plin”, dar, spune N. Amălinei, trebuie privite corect, alături de scrierile samuraiului. Asta şi-a propus N. Amălinei, pornind de la cîteva aspecte ca: apropierea de înţelegerea epocii, schimbărilor după ce Tokugawa Ieyasu a învins – între consecinţe, peste jumătate de milion de luptători (bushi) au rămas fără stăpîn, cei mai mulţi ajungînd rōnini, fapt cu semnificaţii complexe. Şi Musashi a suportat consecinţele bătăliei de la Sekigahara, ajungînd la ideea necesităţii conectării/ integrării strategiei sale individuale (hyōhō) în una care să vizeze bătălii de anvergură. Voia să ajungă la un rang înalt. Dar, nemaifiind războaie, visul său s-a stins. (...)

Este o lucrare de referinţă pentru ilustrarea muncii lui Amălinei care, pentru această ediţie, s-a consultat şi cu cercetători japonezi în domeniu: Teruo Machida, 7 Dan Kendo, Takeshi Yamakawa, care i-au pus la dispoziţie materiale, fotografii.