Realitate. Copilărie. Joc – pătrate desenate cu creta pe asfaltul încins și apoi atent numerotate. Copii vioi, în febra salturilor. Discontinuitate. Reluare. Chiote de veselie, strigăte de nemulțumire. Șotron.
Ficțiune. Maturitate. Lectură și joc – capitole scrise pe hîrtie și apoi conștiincios numerotate. Cititori în febra căutărilor ordinii de lectură a părților. Discontinuitate. Reluare. Amuzament și derută. Șotron. Julio Cortázar.
Totul a fost astfel conceput încît să poată induce prin titlu iluzia unei scriituri ca oricare alta, despre un celebru joc al vîrstei fericite, și abia apoi să-și anunțe adevărata intenție a unei scriituri de maximă originalitate prin viziunile paralele, cînd halucinant-absurde, cînd filozofico-meditative. Și totuși, farmecul inepuizabil al cărții nu de aici provine! Nicidecum Cortázar nu s-a gîndit să surprindă prin mesaj sau prin stil. Punîndu-și cu metodă planul în aplicare, și-a lăsat cititorul să facă descoperirea: cartea este despre joc și ca un joc concepută.
