pe fime-carti.ro

Spre deosebire de primele două aici (nr. În Izgoniții) lucrurile s-au complicat. Nu mai am acces la martori, la oameni care să povestească, ci am acces doar la documente, jurnale, texte, presă, imagini. Practic aici am lucrat mai mult ca arhivar, ca cercetător clasic. A trebuit să citesc multe din textele dedicate nu doar subiectului, ci şi epocii. E foarte important să simţi şi să redai spiritul acelei epoci de început de secol XX. De asta poate că a fost şi ceva mai dificil. Însă asta m-a pus în situaţia să împing stilul specific cu care lucrez, docu-ficţiunea, spre mai multă ficţiune. De asta mulţi observă că cel de al treilea volum al trilogiei este mult mai apropiat de ficţiunea clasică. Dar fireşte că nu renunţ la „marca mea” unde ideile şi documentarul au un rol important.