Redactat sub forma unor caiete de diverse culori (galben, albastru, verde, portocaliu, roșu și negru), fiecare dedicat cîte unei etape din viața lui Enescu, romanul lui Dan Coman se citește dintr-o suflare. Stilul e limpede, curgător, fără tușeuri prea apăsate, iar, aidoma biografiilor tradiționale, accentul pare mereu pus pe consemnarea întîmplărilor și a reacțiilor la anumite evemnimente biografice. Spre cinstea sa, autorul e preocupat de decelarea genialității lui Enescu în multiplele-i forme și alocă spațiu amplu acestei dimensiuni, în detrimentul potențialelor picanterii legate de viața sentimentală a compozitorului. Umanitatea personajului Enescu provine tocmai din dorința de depășire a propriilor limite, prin forțarea constantă a creativității spre noi și noi orizonturi de manifestare și prin exigența manifestată față de propria persoană. Marele merit al lui Dan Coman ține de reliefarea capacității aproape supraomenești a compozitorului de a munci; în absența unui spirit întreprinzător, geniul se veștejește și nu mai are teren fertil de manifestare. Joncțiunea dintre genialitate și muncă neîncetată l-a propulsat pe George Enescu pe marile scene ale lumii – acesta e nucleul dur al volumului Enescu. Caiete de repetiții.
