Sîntem dezrădăcinate este, așadar, un volum care începe cu vocea Malalei, care își spune, pe scurt, povestea propriului exil forțat în Marea Britanie, după atacul asupra ei, dar care continuă cu povești și mărturii ale unor tinere care au fost, la rîndul lor, nevoite să-și părăsească țara, pentru că altfel și-ar fi pierdut viața. Fiecare poveste din acest volum este de un dramatism izbitor, reușind să transmită, pe calea confesiunii directe, durerea de a părăsi tot ceea ce îți este familiar, de a fugi pentru a-ți salva viața, adesea în condiții de o brutalitate inimaginabilă, în timp ce totul în jur se prăbușește. Este uimitor și impresionant faptul că aceste adolescente, adesea copii, la prima transmutare, au reușit să supraviețuiască unor traume uriașe, să depășească episoade negre, în care și-au pierdut părinții sau au fost martore la uciderea acestora și să aibă tăria de a continua și de a-și afirma încrederea în valori și realități mai bune. Mai mult, de a-și pune viața în slujba unei cauze care depășește propria experienţă, crezînd în puterea de a regenera, de a vindeca și de a împărtăși din ceea ce au descoperit, prin suferință, pentru o lume mai justă. (...)
Rolul acestei cărți este, firește, și acela de a schimba optica referitoare la situația refugiaților și a de crea spațiu pentru înțelegere, solidaritate şi respect. Dar este și acela de a le insufla speranță celor care cred că au ajuns la capătul puterilor și de a vorbi despre capacitatea excepțională de rezistență, optimism și generozitate a unor fete cu care multă vreme viața a fost puțin spus vitregă. Este o paradă exemplară de modestie, rezilienţă şi solidaritate, care aduce la lumină travaliul admirabil al unor semeni forţaţi să-şi ia viaţa de la capăt într-un loc străin şi adesea ostil, după ce au trecut, cu eforturi inimaginabile, prin coşmarul de a pierde totul.
