pe scena9.ro

Alice Voinescu a făcut studii strălucite, susțin ndu-și doctoratul la Sorbona în 1913. De-a lungul interbelicului a fost un personaj cosmopolit, mișc ndu-se cu ușurință în Europa. Însă, fiind femeie, i-a fost respins accesul la catedra de filozofie a Universității din Bucureşti. A trebuit să se mulțumească cu postul de profesoară la catedra de estetică şi istorie a teatrului în cadrul Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică. În anii 50 a făcut închisoare și s-a confruntat cu mizeria materială. Jurnalul ei, care acoperă perioada 1929-1961, este remarcabil din motivele la care v-ați aștepta (inteligență, conexiuni culturale), dar și dezamăgitor: o bună parte este dedicată iubirii prea puțin împărtășite pentru un fante care a făcut tot ce putea pentru a o umili.