Caractere și lumi diferite sînt abordate deopotrivă de scriitor, cunoscător fin și gata să împărtășească secretele fiecăruia. Se evidențiază mai totdeauna personajele excentrice, atipice, care nu fac parte dintre elite, cu probleme financiare și/sau psihice, uneori pradă alienării, ca în Norii, Cinci, cinci și jumătate, Fotografiile mătușii Eliza. De asemenea, de remarcat, întîlnirile regizate de scriitor între lumi diferite, cele izolate cu cele deschise (Norii, Părul contează enorm). Surpinde firescul limbajului și forța cinematică, lirismul plasat doar în locuri cheie, de exemplu în De vorbă cu Șopron, Promisiunea, Duminica domnului Chichifoi, dar și capacitatea de a se plia pe fiecare tip de personaj și lume, atît ca limbaj, cît și ca descriere a comportamentului (cartierul – Chetă la flegmă, copii – De vorbă cu Șopron, damele de companie – Dă-mi pace, îs transpirată, Nevasta de la ora șapte). (…) O textualizare a realității, sumbră, în care umorul este prezent doar la nivel verbal. Dan Lungu nu se implică în materialele sale, nu critică și nu oferă soluții. Personajele sale sînt foarte bine construite fără ca scriitorul să recurgă la descrieri propriu zise; mișcările lor sînt naturale și discursurile credibile.
