pe semndincarte.ro

Constantin (Polirom, 2019) e și un roman al Bucureștiului studențesc din jurul anilor 2000, cu toată colcăiala neprietenoasă cu provincialii, dar și unul al boemiei donquijotești, care presupune, odată cu idealismele de tot felul, limitări maximale în toate privințele. Dostoievskianismul din filigranul noii povești e ajustat pe dinamica modernă a existenței urbane, căci întîlnim în romanul lui Iulian Bocai date esențiale din problematica recentă a supraviețuirii într-o capitală care macină fără milă bani și destine. Indiferent de vîrstă, extracție socială sau profesie, personajele se întîlnesc pe o aceeași scenă a conviețuirii tragi-comice, cu prezent și viitor deopotrivă spectaculoase și imprevizibile. (…) Roman al boemei studențești, al orașului ucigaș de suflete și al singurătăților sale neștiute, Constantin al lui Iulian Bocai e o frumoasă poveste despre cei atît de uitați, dar atît de iubiți. N-aș zice că e una foarte des întîlnită, în proza noastră actuală, și asta-l individualizează încă o dată pozitiv pe autor.