- Doina RUȘTI în dialog cu Alina VÎLCAN
- Dosar de presă
- 0 likes
- 120 views
Homeric este un roman despre nume și despre sociopatiile lui. În timpuri vechi, un pictor face portretele vanitoșilor. El este cel care hotărăște cine sînt eroii mahalalei. Numai că hotărîrile lui sînt decise de banii pe care îi poate da fiecare. De la acest punct al vanității, povestea mea urcă spre zilele noastre, cînd un om fără nume gestionează adevărata memorie a grupului. Trăim într-un timp egolatru, iar în Homeric m-am oprit asupra simptomelor lui, vizibile cel mai bine în atracția pasională dintre doi oameni. Dorința exacerbată de-a fi iubit, de-a intra în grațiile unei anumite persoane explică cel mai bine istoria în care trăim.
Cît privește ritmul, am încercat să-l țin în acord cu cele patru perspective ale romanului – începutul e oarecum epopeic, dar povestea finală se derulează minimalist, respectînd linia confesiunii contemporane.