Perimetrul de discurs al cărții pe care o dedică Statelor Unite (trebuie spus și că mai bine de un sfert din volum este acoperit cu note și bibliografie – impresionante în sine și ele!) este secționată în două calupuri inegale: prima parte și, totodată, partea cea mai consistentă (echivalentul a aproximativ jumătate din carte) e despre ascensiunea Imperiului; partea a doua e o narațiune care problematizează ”marker”-ii unei decăderi imperiale. Documentarea condiției imperiale a Statelor Unite este abundentă și, dacă nu impecabilă (deși mie așa îmi pare – căci Statele Unite au, prin lentila ”imperială” privite, tot ceea ce au avut alte mari imperii și mai mult decît atît chiar), atunci măcar foarte greu de combătut.
