pe bookhub.ro

Așadar, în Roata Plăcerilor, Valeriu Gherghel întoarce cititul pe toate părțile și ajungem să înțelegem că nu merită să-l înnobilăm mai mult decît e cazul, pentru că el nu ne face nici mai buni („Oamenii răi citesc adesea cărți bune și oamenii buni citesc cărți rele. Dar cărțile bune, din păcate, nu-i fac mai buni pe oamenii răi, iar cărțile rele nu-i fac mai răi pe cei buni.”), nici mai încrezuți (,din fericire:„a citi înseamnă a-ți pune întrebări și a învăța să te îndoiești de toate opiniile, de toate credințele primite cîndva de la binevoitori și profeți: părinți, învățători, magiștri, știutori de profesie.”). Cititul nu este decît unul din multele feluri de modus vivendi și este la fel de firesc pentru un cititor cum este apa pentru pește, iar motivul pentru care citim este încă mai simplu: citim fiindcă…, după care „fiindcă” nu mai urmează nimic, sau poate doar„pentru a face, măcar o dată, un gest gratuit, bufon, într-o lume care nu prețuiește suficient gratuitatea”. Asta presupun că a intenționat autorul – nici să-i facă să jubileze pe cei care au disprețuit dintotdeauna lectura, nici să-i dezamagească pe cei care își pun mari speranțe în ”calitatea” lor de cititor – doar să ”dea cărțile pe față”. Toate virtuțile și ideile se formează din propriile noastre reflecții, iar din ele, din cărți, rămîne doar ceea ce sper că v-am transmis și eu prin această cronică –intuiția unei plăceri.