în Suplimentul de cultură, nr. 663

Nu e o carte în care e arătată cu degetul frica, ci cumva sînt încercări de descoperire a remediilor împotriva fricii. Sap, sap și găsesc tot felul de lucruri în săpăturile pe care le fac. Lucruri mai plăcute, altele mai înfricoșătoare, lucruri care mă ajută și mă întăresc în drumul pe care îl am. Pe de altă parte, după cum știm, „frica de umbra mea“ este o expresie despre oamenii fricoși, despre ființele fricoase. Dar umbra nu este numai moartea, umbra poate fi totodată și o zonă a inconștientului, a inconștientului colectiv, a inconștientului personal. Umbra nu este numai moartea propriu-zisă sau fantoma-umbră, ci și fantomele pe care le avem cu toții în capul nostru.